Determinarea tipului de ambalaj

Conform HG nr. 621/2005, cu modificarile și completarile ulterioare, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele definiții:

  • ambalaj – orice obiect, indiferent de materialul din care este confecţionat ori de natura acestuia, destinat reţinerii, protejării, manipulării, distribuţiei şi prezentării produselor, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator. Obiectul nereturnabil destinat aceloraşi scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj.

 Criteriile care stau la baza definirii unui obiect ca ambalaj sunt:

  • c1) un obiect se consideră ambalaj dacă îndeplineşte condiţiile din definiţie fără prejudiciul altor funcţii pe care acesta le poate îndeplini suplimentar, în măsura în care acesta nu face parte integrantă din produs, fiind necesar pentru a conţine, a susţine sau a păstra produsul pe toată durata de viaţă a acestuia, iar toate elementele sale sunt destinate a fi utilizate, consumate sau eliminate împreună cu produsul.

Exemple ilustrative:

Sunt considerate ambalaje: cutiile pentru dulciuri, folia protectoare externă a carcasei de compact-disc.

Nu sunt ambalaje: vasele (ghivece) pentru flori destinate să conţină planta pe durata vieţii acesteia, cutiile de scule, plicurile de ceai, stratul de ceară de pe brânzeturi, membranele mezelurilor;

  • c2) obiectele proiectate şi destinate a fi umplute la punctele de vânzare, precum şi obiectele “de unică folosinţă”, vândute umplute sau destinate a fi umplute în punctele de desfacere, sunt considerate ambalaje dacă îndeplinesc funcţia de ambalare.

Exemple ilustrative:

Sunt considerate ambalaje (dacă sunt destinate a fi umplute la punctul de vânzare): pungi de transport din plastic sau hârtie, farfurii şi pahare de unică folosinţă, filme aderente, pungi pentru sandvişuri, folie de aluminiu.

Nu sunt ambalaje: paletele pentru amestecat, tacâmurile de unică folosinţă;

  • c3) componentele ambalajelor şi elementele auxiliare integrate în ambalaj sunt considerate ca parte din ambalajul în care sunt integrate. Elementele auxiliare agăţate direct de produs sau ataşate de acesta, care îndeplinesc funcţii de ambalaj, sunt considerate ambalaje dacă nu sunt parte integrantă a produsului şi dacă nu toate elementele lor sunt destinate a fi utilizate, consumate sau eliminate împreună cu produsul.

Exemple ilustrative:

Sunt considerate ambalaje: etichetele agăţate direct de produs sau ataşate acestuia.

Sunt considerate ca parte a ambalajului: peria de mascara care este parte a dispozitivului de închidere, etichetele adezive ataşate altui ambalaj, capsele metalice, manşoanele din plastic, dispozitivele de măsurare-dozare care formează dispozitivul de închidere pentru detergenţi;

DEFINITII:

  • ambalaj primar – ambalaj de vânzare – ambalaj conceput şi realizat pentru a îndeplini funcţia de unitate de vânzare, pentru utilizatorul final sau consumator, în punctul de achiziţie;
  • ambalaj secundar – ambalaj grupat, supraambalaj – ambalaj conceput pentru a constitui la punctul de achiziţie o grupare a unui număr de unităţi de vânzare, indiferent dacă acesta este vândut ca atare către utilizator sau consumatorul final ori dacă el serveşte numai ca mijloc de umplere a rafturilor în punctul de vânzare; el poate fi separat de produs fără a afecta caracteristicile produsului;
  • ambalaj terţiar – ambalaj pentru transport – ambalaj conceput pentru a uşura manipularea şi transportul unui număr de unităţi de vânzare sau ambalaje grupate, în scopul prevenirii deteriorării în timpul manipulării ori transportului. Ambalajul pentru transport nu include containerele rutiere, feroviare, navale sau aeriene;
  • ambalaj reutilizabil – ambalaj refolosit pentru acelaşi scop, a cărui returnare de către consumator ori comerciant este asigurată de plata unei sume-sistem depozit, prin reachiziţionare sau altfel.

Ambalajul reutilizabil se consideră introdus pe piaţă atunci când este făcut disponibil pentru prima oară, împreună cu produsul pe care este destinat să îl conţină, să îl protejeze, să îl manipuleze, să îl distribuie sau să îl prezinte.

Ambalajul reutilizabil se consideră deşeu de ambalaj când se înlătură, la sfârşitul duratei utile de viaţă. Ambalajul reutilizabil nu se consideră deşeu de ambalaj atunci când este returnat pentru a fi refolosit.

Ambalajul reutilizabil nu se consideră ambalaj introdus pe piaţă atunci când este refolosit pentru ambalarea unui produs şi făcut disponibil din nou.

Cantitatea de deşeuri de ambalaje reutilizabile generate într-un an se consideră a fi egală cu cantitatea de ambalaje reutilizabile introduse pe piaţa naţională în anul respectiv;

  • ambalaj de desfacere – ambalaj care îndeplineşte criteriul c2);
  • ambalaj compozit – ambalaj confecţionat din materiale diferite care nu pot fi separate manual, nici unul dintre aceste materiale neavând o pondere semnificativă pentru a putea fi încadrat la acel tip de material. Ambalajul compozit se raportează corespunzător la materialul preponderent ca greutate. colectare selectivă – colectarea deşeurilor de ambalaje pe tipuri de materiale şi/sau sortimente de materiale;

 Deşeurile de ambalaje generate nu includ reziduurile de orice fel, rezultate din producţia de ambalaje şi de materiale de ambalare ori din orice alt proces de producţie.

Cantitatea de deşeuri de ambalaje generate într-un an se consideră a fi egală cu cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţa naţională în anul respectiv;

  • deşeuri de ambalaje reciclate – cantitatea de deşeuri de ambalaje generate care este reciclată, indiferent dacă reciclarea se face în ţară, într-un stat membru al Uniunii Europene sau în afara Comunităţii Europene;
  • deşeuri de ambalaje valorificate – cantitatea de deşeuri de ambalaje generate pe plan naţional care este valorificată, indiferent dacă valorificarea se face în ţară, într-un stat membru al Uniunii Europene sau în afara Comunităţii Europene;
  • deşeuri de ambalaje valorificate sau incinerate în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie – cantitatea de deşeuri de ambalaje generate pe plan naţional care este valorificată sau incinerată în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie, indiferent dacă valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie se face în ţară, într-un stat membru al Uniunii Europene ori în afara Comunităţii Europene;

Deşeurile de ambalaje generate în alt stat, care sunt importate în vederea valorificării/reciclării, nu se consideră ca fiind deşeuri de ambalaje gestionate pentru îndeplinirea obiectivelor naţionale din prezenta hotărâre;

  • obiectiv de reciclare – cantitatea totală de deşeuri de ambalaje reciclate, raportată la cantitatea totală de deşeuri de ambalaje generate;
  • obiectiv de valorificare sau de incinerare în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie – cantitatea totală de deşeuri de ambalaje valorificată sau incinerată în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie, raportată la cantitatea totală de deşeuri de ambalaje generată;
  • prevenire – reducerea cantităţii şi nocivităţii pentru mediu a materialelor şi substanţelor utilizate în ambalaje şi deşeuri de ambalaje, precum şi a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje în cadrul procesului de producţie, comercializare, distribuţie, utilizare şi eliminare, mai ales prin dezvoltarea de produse şi tehnologii curate;
  • reciclarea deşeurilor de ambalaje – operaţiunea de reprelucrare într-un proces de producţie a deşeurilor de ambalaje pentru a fi folosite în scopul iniţial sau pentru alte scopuri. Termenul include reciclarea organică, dar exclude recuperarea de energie;
  • reciclare organică – tratarea aerobă (compostare) sau anaerobă (biometanizare), în condiţii controlate, utilizându-se microorganisme, a părţilor biodegradabile ale deşeurilor de ambalaje, care produc reziduuri organice stabilizate sau metan. Depozitarea în depozite nu poate fi considerată reciclare organică;
  • reutilizarea ambalajelor – orice operaţie prin care un ambalaj care a fost conceput şi creat pentru a putea îndeplini în cursul ciclului său de viaţă un număr minim de rotaţii este reutilizat într-un scop identic celui pentru care a fost conceput, recurgându-se sau nu la produsele auxiliare existente pe piaţă, care permit reumplerea ambalajului însuşi; un asemenea ambalaj reutilizat va deveni deşeu de ambalaj atunci când nu va mai putea fi reutilizat;
  • introducere pe piaţa naţională a unui produs – acţiunea de a face disponibil pe piaţă, pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs, în vederea distribuirii şi/sau utilizării. Produsele fabricate exclusiv pentru un operator economic care îşi aplică denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe produs se consideră a fi introduse pe piaţa naţională de către acesta. Ambalajele produselor importate/achiziţionate din ţări ale Uniunii Europene de către operatorii economici, inclusiv ambalajele produselor destinate utilizării/consumului propriu, se consideră a fi introduse pe piaţa naţională la momentul importului.